Arh. Edmond Van Saanen-Algi, 1937
Sursa: Ilustrațiunea română, 1937
Purtând un patronim cu consonanțe olandeze, Edmond van Saanen a apărut multor istoriografi ai arhitecturii românești, până și lui Grigore Ionescu și lui Gheorghe Curinschi-Vorona, care nici măcar nu îl citează în monumentalele lor istorii ale arhitecturii românești, drept o figură meteorică a unui arhitect străin, în trecere prin România, cum de altfel i s-a întâmplat și lui Ernest Doneaud, la rându-i născut și trăitor în România toata viața.
Până în prezent viața și activitatea lui au făcut obiectul unui singur articol mai amplu dedicat arhivei sale de către Georgeta Filitti[ii], a unor scurte note, în general consacrate celor două clădiri însemnate la a căror proiectare a colaborat, Palatul Telefoanelor și Academia de Studii Economice[iii], sau a decorurilor și costumelor de teatru ce le-a imaginat.
Purtând un patronim cu consonanțe olandeze, Edmond van Saanen a apărut multor istoriografi ai arhitecturii românești, până și lui Grigore Ionescu și lui Gheorghe Curinschi-Vorona, care nici măcar nu îl citează în monumentalele lor istorii ale arhitecturii românești, drept o figură meteorică a unui arhitect străin, în trecere prin România, cum de altfel i s-a întâmplat și lui Ernest Doneaud, la rându-i născut și trăitor în România toata viața.
Până în prezent viața și activitatea lui au făcut obiectul unui singur articol mai amplu dedicat arhivei sale de către Georgeta Filitti[ii], a unor scurte note, în general consacrate celor două clădiri însemnate la a căror proiectare a colaborat, Palatul Telefoanelor și Academia de Studii Economice[iii], sau a decorurilor și costumelor de teatru ce le-a imaginat.
Broșura reunește elementele biografice definitorii, precum şi activitatea arhitectului, desenatorului și scenografului, cariera lui românească. Ea se bazează pe bogata Arhiva Van Saanen-Algi încredințată spre păstrare de arhitect prietenului lui, Alexandru Saint-Georges, fondatorul muzeului omonim, și aflată în prezent în posesia Bibliotecii Naționale a României, completată cu documente din Arhivelor Naționale ale României, Arhiva M.A.E., precum și cu dosarele cu autorizații de construcție din Arhiva Primăriei Municipiul București.
În ceea ce privește activitatea de arhitectură, în corespondența regăsită și printre desenele sale, proiectele ne sunt astăzi, în mare măsură, greu sau imposibil de identificat, cele mai multe fiind, probabil, nerealizate. Elementele definitorii ale carierei sale, ce țin de decorația de interior a unor reședințe, sunt aproape absente din materialele păstrate până la noi, propunerile sale fiind transmise comanditarilor, ceea ce face astăzi imposibilă identificarea lor.
Dr. Gabriel Badea-Păun și Oana Marinache
[iii] Paul Constantin, Dictionarul Universal al Arhitectilor, Bucuresti, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, p.325
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu